Dintre Arcul aortic este practic o cotă de 180 de grade a arterei principale a corpului, care transferă aorta ascendentă, care este aproape vertical în sus, în aorta descendentă, care este aproape vertical în jos. Arcul aortic se află chiar în afara pericardului deasupra originii aortei ascendente, care apare în ventriculul stâng. Trei artere sau trunchiuri de arteră se desprind de arcul aortic și furnizează capul, gâtul, umerii și brațele.
Ce este arcul aortic?
Trecerea de la aorta ascendentă (aortă ascendentă), care apare în ventriculul stâng, la aorta descendentă (aorta descendentă) se numește arcul aortic. Este un fel de cot de 180 de grade, chiar în afara pericardului.
Tranzițiile de la aorta ascendentă la arcul aortic și mai departe în aorta descendentă nu pot fi definite în termeni de biologie celulară, deoarece structura pereților vasului este identică în cursul secțiunilor de aortă menționate anterior. Din arcul aortic se desprind trei artere, trunchiul braț-arterial comun (Truncus bracheocephalicus), artera carotidă stângă (Arteria carotis communis stânga) și artera subclavă stângă (Arteria subclavia sinistra). După doar câțiva centimetri, trunchiul arterei brațului se ramifică în artera carotidă dreaptă (artera carotidă comună dreaptă) și artera subclaviană dreaptă (artera subclaviană dreaptă).
Arterele care furnizează sânge la cap, gât, umeri și brațe apar din arcul aortic. Prenatal, există o legătură directă între arcul aortic și artera pulmonară a circulației pulmonare (ductus arteriosus Botalli) care se află direct sub arc. Aceasta scurtcircuită circulația pulmonară, care este activată numai atunci când respirația pulmonară începe imediat după naștere. În mod normal, conexiunea se închide, astfel încât ambele circuite, circuitul pulmonar și circuitul corpului, circulă separat unele de altele.
Anatomie și structură
Aorta se deschide în partea craniană a ventriculului stâng, la dreapta septului atrial și formează trunchiul central, arterial al circulației corpului, din care apar toate celelalte trunchiuri arteriale și artere principale. Aorta are un diametru inițial de 2,5 până la 3,5 cm și circulă aproape vertical în sus.
Aproximativ la punctul de ieșire din pericard (pericard), aorta se contopește în arcul aortic fără nici o tranziție vizibilă, care deviază aorta în jos cu 180 de grade. Structura de perete cu trei straturi a arcului aortic este identică cu cea a aortei și a celorlalte artere mari. Închiderea interioară este intima (tunica intima), care este alcătuită dintr-un epiteliu cu un singur strat, un strat de țesut conjunctiv liber și o membrană elastică. Acesta este urmat de stratul din mijloc, media (tunica media). Este format din fibre elastice și una sau mai multe membrane elastice, precum și celule musculare netede.
Externul (tunica externa sau tunica adventitia) se conectează la exterior. Se caracterizează prin țesut conjunctiv elastic și colagen și este purtătorul vaselor care furnizează peretele arterial, ca să spunem astfel vasele vaselor (vasa vasorum) și este purtătorul fibrelor nervoase care controlează lumenul arcului aortic. Pe partea inferioară a arcului de aortă se află un corp mic de receptori (glomus aorticum) învăluit de țesut conjunctiv, care conține chemoreceptori care măsoară presiunea parțială a oxigenului în lumenul arcului aortic și îl transmit către creier prin nervul vag. Semnalele sunt utilizate în principal pentru a controla activitatea respirației.
Funcție și sarcini
Arcul aortic servește în primul rând pentru a devia ramura ascendentă aortei în ramura descendentă. În plus, împreună cu celelalte artere mari ale corpului, îndeplinește un fel de funcție a camerei de vânt. Vârful tensiunii arteriale sistolice arteriale este atenuat de pereții elastici ai arterelor. Lumina marilor artere, inclusiv lumenul arcului aortic, se lărgește și ameliorează vârful de presiune. În faza diastolică ulterioară a camerelor, valva aortică se închide astfel încât presiunea reziduală necesară să fie menținută în partea arterială a circulației corpului.
Prin cele trei ramuri arteriale din arcul aortic, acesta este responsabil de furnizarea capului, gâtului, umerilor și brațelor cu sânge bogat în oxigen. Arcul aortic, ca purtător al chemoreceptorilor, are o funcție indirectă în reglarea activității respiratorii. Chemoreceptorii incluși în glomus aorticum reacționează sensibil la o scădere a valorii pH-ului față de acid și la o scădere a presiunii parțiale a oxigenului. Semnalele nervoase sunt procesate în creier și transformate în eliberarea de neurotransmițători, care stimulează o creștere a sistemului respirator.
boli
Bolile și reclamațiile asociate cu arcul de aortă sunt de obicei dobândite sau constrângeri sau închideri determinate genetic (stenoze) în vasele de ieșire sau în arcul aortic în sine. Închiderea uneia sau a mai multor dintre cele trei ramuri din arcul aortic se numește Numit sindrom de arc aortic.
Modificări aterosclerotice în intima vaselor sau procese inflamatorii în pereții vasului sunt posibile cauze. În funcție de ramura afectată din arcul aortic, în regiunile slab furnizate apar simptome ușoare până la severe. Dacă artera carotidă internă, care furnizează și creierul, nu reușește, există deficite neurologice tipice, cum ar fi tulburări de vedere, zgomote în urechi, lipsă de concentrare, până la conștiința afectată și vorbirea. Arcul de aortă este afectat în aproximativ 10 la sută din cazuri de disecție aortică.
O ruptură în intima, stratul interior al vasului, poate duce la ușoare sângerări puternice între intimă și media, stratul mijlociu și poate provoca anevrisme grave, care pot pune viața în pericol. În cazuri foarte rare, o malpoziție determinată genetic poate fi o coarctare a aortei, o malformație vasculară care apare de obicei cu defecte cardiace moștenite. În multe cazuri, dacă monosomia X (sindrom Turner) este prezentă, se observă și coarctarea aortei.
.jpg)
