La fel de Corpusculi renali se numește unitatea structurală a rinichilor. Această unitate histologică constă dintr-o încurcătură capilară a vaselor și o așa-numită capsulă Bowman care înconjoară corpusculul renal.
Ce este corpusculul renal?
Împreună cu tubul renal, tubulus renalis, corpusculul renal formează una dintre cele mai mici unități funcționale ale nefronului, rinichiul. Fiecare rinichi are în jur de 1,4 până la 1,5 milioane de astfel de corpusculi renali, care se disting printr-un pol vascular și un pol urinar.
Corpusculii renali acționează ca niște filtre, deoarece un sfert din sânge trece mereu prin rinichi. Când urina este ghidată în pelvisul renal, urina este deja denumită urină secundară și reprezintă doar un procent din volumul de urină primară. Reabsorbția lichidului este controlată de hormonul ADH, adiuretina.
Anatomie și structură
Corpusculul renal, numit și corpusculum renale, face parte din așa-numitul nefron și formează urina primară ca ultrafiltrat al sângelui. Corpusculii renali au o dimensiune de aproximativ 0,2 milimetri și au o formă sferică. Sunt localizate în cortexul rinichiului. Părțile componente ale corpusculului renal sunt un con vascular capilar care este încorporat într-o capsulă cu perete dublu, așa-numita capsulă Bowman.
Această capsulă Bowman poartă o bilă capilară inversată numită glomerulus. Împreună, aceste structuri creează o barieră sanguin-urinar. Componentele de sânge sunt presate din acest glomerul într-un sistem de tuburi, care la final excreta urina. Sistemul de tuburi începe la capsula Bowman și se termină la nefron, rinichiul. Acolo urina intră în pelvisul renal, apoi ureterele și vezica. Labirintul cortexului are o lungime de câțiva kilometri în cei doi rinichi.
Vasele de sânge aproape minuscule din corpusculi renali au pori permeabili la apă. Deci, este posibil prin porii să filtreze toxinele din organism care au apărut în metabolism. Porii permit toxinele prin, dar nu prin proteine importante, vitamine sau celule mari din sânge. Limita pentru această permeabilitate a porilor este o masă moleculară corespunzătoare de la 5 la 10.000.
Funcție și sarcini
Una dintre cele mai importante sarcini ale corpusculului renal este ultrafiltrarea sângelui la așa-numita urină primară. În jur de un litru de sânge trece prin rinichi în fiecare minut. 20 la sută din acesta este filtrat pe minut. Această cantitate de lichid de aproximativ 125 milimetri pe minut, 180 litri pe zi, este decisivă pentru diagnostic. Acesta reflectă funcționalitatea rinichilor.
Presiunea arterială în vasele glomerulare, care este supusă fluctuațiilor zilnice, cum ar fi somnul, stresul sau confirmarea fizică, este decisivă pentru procesul de filtrare. Rinichiul este capabil să ajusteze tensiunea arterială la cerințele actuale. Acest proces se numește autoreglarea rinichilor și are loc cu ajutorul receptorilor de presiune din vasele de sânge care duc către și din corpusculul renal. Dacă tensiunea arterială este prea mare, arterele care se alimentează se lărgesc, dacă tensiunea arterială este prea mică, vasele de ieșire ale glomerulului se restrâng. Deoarece rinichiul este un organ de detoxifiere, dar reglează și echilibrul de sare, apă și hormoni, sarcinile corpusculilor renali au o funcție foarte importantă. După filtrare, urina este procesată în continuare.
Rinichul susține formarea globulelor roșii și metabolismul osos. Protejează organismul uman de o posibilă suprahidratare, dar și de deshidratare și de un conținut de sare reglementat în organism. Cantitatea de apă recuperată este reglată de hormoni și influențele sistemului nervos autonom, dar funcția rinichilor este, de asemenea, ajustată. Odată cu secreția tubulară, substanțele străine, cum ar fi medicamentele, acidul uric, amoniacul, urea și alte substanțe sunt excretate mai rapid.
În special, medicamentele sunt excretate cu ajutorul transportatorilor activi, cunoscuți sub numele de transportatori. Produsele de descompunere continuă să circule în sânge. Acest lucru poate crește efectul medicamentelor sau poate duce la o interacțiune cu mai multe medicamente. Cu un exces constant de acid uric în sânge, acesta se poate acumula în articulații, ceea ce poate duce la gută.
boli
În anumite boli, cum ar fi hipertensiunea arterială sau diabetul zaharat, tensiunea arterială este crescută, dar tensiunea arterială constantă este importantă pentru filtrarea care are loc în glomeruli. Autoreglarea rinichilor asigură că tensiunea arterială este cât mai constantă fără a influența procesele de filtrare a rinichilor. Senzorii de presiune reacționează extrem de sensibil și intervin pentru a regla fluctuațiile.
Dacă proteina se găsește în urină, acesta poate fi un semn al unei posibile boli renale. Concentrația de urină și recuperarea rezultată a sărurilor și apei necesită multă energie. Dacă este posibilă insuficiența renală, concentrația importantă de urină nu mai funcționează complet, ceea ce necesită o producție crescută de urină și deseori golirea repetată a vezicii urinare, uneori noaptea. Dacă proporția de hormon ADH, adiuretina, este prea mică, poate apărea diabet insipidus, ceea ce duce la excreția de până la 20 de litri de lichid zilnic.
Doar o anumită cantitate de aminoacizi și glucoză poate fi returnată. Când lipsește insulina, există prea multă glucoză în sânge, care este apoi excretată în urină. Glomerulonefrita este inflamația corpusculilor renali în care este inflamat țesutul renal. Cauza este probabil că contactul constant între vasele de sânge din corpusculi renali și poluanții din sânge provoacă o reacție inflamatorie sau că factorii genetici sunt, de asemenea, responsabili.
.jpg)
