tijă

La fel de tijă se numesc fotoreceptorii retinei responsabili pentru vederea nocturnă monocromatică sensibilă la lumină și pentru vederea periferică. Concentrația principală a tijelor este în afara punctului galben central (fovea centralis) de pe retină, care este echipat în principal cu trei tipuri diferite de conuri pentru culoare și viziune ascuțită în timpul zilei și la crepuscul ușor.

Ce sunt betisoarele?

Aproximativ 110 milioane de tije de pe retină sunt fotoreceptori care reacționează la impulsurile luminii mult mai sensibil decât cele aproximativ 6 milioane de conuri. Prin urmare, tijele sunt predestinate pentru vederea nocturnă (viziunea scotopică) și viziunea în amurgul întunecat. Deoarece există un singur tip de tijă care este deosebit de sensibil la lumină în gama spectrală albastru-verde, vederea devine monocromatică sub o anumită luminozitate.

Nu mai sunt percepute diferite culori. Sensibilitatea ridicată la lumină este parțial în detrimentul contrastului. Deoarece până la 20 de tije raportează impulsuri de lumină prin intermediul celulelor bipolare la același ganglion, centrul vizual din creier nu mai poate localiza impulsul luminii la fel ca în cazul conurilor, care sunt adesea conectate la ganglionii „lor” într-un raport de 1: 1. Deși principiul convertirii impulsurilor luminoase în semnale nervoase electrice este practic același pentru tije și conuri, mesajele de la tije sunt semnificativ mai rapide decât cele din conuri, deoarece există mai puține interconectări. Aceasta înseamnă că tijele reacționează extrem de sensibil nu numai la lumină, ci și la obiecte în mișcare în câmpul vizual periferic.

Anatomie și structură

Structura tijelor este similară cu cea a conurilor, dar tijele sunt mai subțiri și folosesc rodopsina ca un pigment vizual, cea mai mare sensibilitate fiind în intervalul albastru-verde la 498 nanometri. Tijele constau din corpul celular, sinapsă, segment interior, care leagă ciliul și segmentul exterior.

Segmentul interior are grijă de metabolismul celular și, prin intermediul a mii de mitocondrii din nucleu, metabolismul energetic, în timp ce în segmentul exterior are loc conversia impulsurilor luminoase în semnale nervoase electrice, transducția semnalului vizual. Segmentul exterior conține peste 1.000 de așa-numite discuri, în care este depozitată rodopsina pigmentului vizual.

Discurile sunt rezultatul fostelor indentări de membrană care s-au desprins de membrana exterioară în cursul evoluției. În schimb, indentările membranare din segmentele exterioare ale cârligelor pot fi încă recunoscute ca atare, deoarece au rămas parte a membranei. Ciliul de conectare periferic, care constă din microtubuli nonagonali (poligon cu 9 părți), servește la stabilizarea mecanică a conexiunii dintre segmentele interioare și exterioare și la transportul materiei între cele două segmente.

Funcție și sarcini

Principala funcție a tijelor este de a converti impulsurile de lumină (slabe) în impulsuri nervoase electrice. Procesul implică o cascadă de transducție a semnalului complex și are loc în principal în segmentul exterior. Prima etapă constă în reacția rhodopsinei pigmentului vizual, care constă în opsină și carotenoidul 11-cis-retinal. După expunerea la lumină, izomerizarea 11-cis-retinală se izomerizează la izomerul trans-total și apoi se separă de rodopsină.

Spre deosebire de activarea altor neuroni, care sunt de obicei stimulați să elibereze un neurotransmițător printr-o depolarizare pe termen scurt de la -65 mV la +10 la +30 mV, fotoreceptorii funcționează exact invers, cei cu aproximativ -40 mV negativi. Sinapsele încărcate sunt scurt hiperpolarizate la -65 mV, astfel încât acestea reduc sau opresc temporar eliberarea de glutamat, neurotransmițătorul dvs. specific.

Impulsul nervos corespunzător nu este generat de eliberarea unei substanțe de mesagerie, ci de reducerea eliberării. Dacă nicio lumină nu atinge receptorii (poziția de repaus), glutamatul este eliberat constant la sinapsele fotoreceptorilor. Aceasta are avantajul că ganglionii din aval pot varia treptat stimulul nervos în funcție de intensitatea luminii incidente, adică generează un fel de semnal analogic care nu numai că permite centrelor vizuale să atribuie punctele de lumină spațial, ci și luminozitatea acestora.

Capacitatea tijelor de a reacționa extrem de sensibil la obiectele din câmpul vizual periferic care se mișcă în raport cu mediul înconjurător a servit inițial protecției noastre. Inamicii sau prădătorii care se apropiau din lateral au fost observați din timp. Astăzi, această abilitate a betelor joacă un rol în zborul vizual, deoarece obiectele care se apropie din lateral sunt observate într-un stadiu incipient și pot fi inițiate manevre evazive.

Vă puteți găsi medicamentul aici

boli

Tulburările funcționale ale tijelor sunt vizibile mai ales în vederea nocturnă afectată. O orbire nocturnă reversibilă răspândită apare atunci când există o sursă insuficientă de vitamina A, deoarece atunci nu se poate acumula suficientă rodopsină de pigment vizual pe discurile din segmentul exterior al tijelor.

Simptomele unei disfuncții ale tijelor pot fi, de asemenea, atribuite unei sensibilități crescute la strălucire, de ex. B. recunoașteți traficul care urmează. În afară de consumul insuficient de vitamine A și leziuni nervoase ca urmare a unei leziuni traumatice cerebrale (TBI), a unei tumori cerebrale sau a altor leziuni, disfuncția tijelor se datorează mai ales defectelor genetice. Acestea sunt în principal defecte genetice care duc la distrofii retiniene de diferite tipuri și distrug treptat fotoreceptorii din retină.

Retinita pigmentoasă este o distrofie retiniană care progresează din exterior în interior. Aceasta înseamnă că tijele sunt primele afectate și orbirea nocturnă și sensibilitatea tipică la strălucire, deși vederea de zi nu are (încă) nicio restricție în ceea ce privește claritatea și vederea culorii. Alte distrofii retiniene, cum ar fi distrofia cu tije de con (ZSD) progresează din interior spre exterior, astfel încât conurile sunt afectate mai întâi și abia mai târziu tijele.