Test de furcă de reglare

Variat Testele furcii de reglare servesc la identificarea deficiențelor funcționale ale nervilor periferici și la identificarea și diferențierea problemelor de auz în funcție de tulburările de conducere a sunetului și de senzație de sunet. În practicile medicale, se folosește de obicei o furculiță de reglare specializată, care vibrează la 128 Hertz pentru teste auditive și la jumătate din frecvență, la 64 Hertz, pentru teste de vibrații nervoase cu greutăți mici atașate.

Care este testul furcii de reglare?

În anumite puncte ale corpului se utilizează teste cu furculița de reglare pentru a testa funcția nervilor periferici și pentru a determina deficiențe de auz. Diferitele teste de furculiță de reglare permit să se facă o distincție între conducere de sunet și tulburări de senzație de sunet. Problemele de conducere a sunetului afectează partea mecanică a organului auditiv, adică urechea externă (auriculă și canalul auditiv extern) cu timpanul și urechea medie cu transmiterea mecanic-acustică a undelor sonore către cohleă.

La nivelul cohleei din urechea internă, undele sonore primite sunt transformate în semnale nervoase electrice de către celulele părului, care sunt transmise de la nervul auditiv (nervul vestibulocochlear) la sistemul nervos central (SNC). O reducere a auzului, care se bazează pe probleme cu conversia, transmiterea sau procesarea stimulilor sunetului, adică pe partea electric-nervoasă a organului auditiv, este o perturbare a senzației de sunet. Trei teste diferite de audiere a furculiței de ajustare sunt ușor de efectuat pentru a distinge conducta sunetului de tulburările de senzație de sunet. Testele auditive sunt efectuate cu așa-numita furcă de reglaj Rydel și Seiffer la 128 Hz.

În testele neurologice cu furculiță pentru a verifica funcționalitatea nervilor periferici, se folosește faptul că un anumit tip de mecanoreceptori care se adaptează rapid la nivelul pielii, care răspund în special la vibrații, corpusculele Vater-Pacini, reflectă foarte sensibil problemele de conducere a nervilor. La fel ca testele auditive, testele de vibrații neurologice sunt efectuate cu ajutorul furcii de reglare Reidel-und-Seiffer, dar cu o vibrație de 64 Hz, care este înjumătățită în comparație cu testele auditive Forța vibrațiilor este percepută.

Funcția, efectul și obiectivele

Testele de vibrație cu ajutorul diafragmei Rydel și Seiffer sunt utilizate pentru detectarea precoce a neuropatiilor care pot fi prezente din cauza bolilor anterioare, precum diabetul sau scleroza multiplă a bolii autoimune. De asemenea, pot fi testate deteriorări funcționale ale nervilor cauzate de chimioterapie, medicamente sau abuzuri cronice de alcool.Leziunile anumitor nervi ca urmare a prinderii (sindromul de tunel carpian), hernie de disc și altele asemenea sau din cauza unei leziuni sunt, de asemenea, zone de aplicare pentru testele de vibrație.

Testele de vibrație pot fi, de asemenea, utilizate pentru a trage concluzii despre eșecurile funcționale în anumite regiuni ale creierului, de exemplu, după un accident vascular cerebral sau un traumatism cerebral. Furculita de reglaj Rydel și Seiffer cu o viteză de vibrație de 64 Hz este folosită pentru testarea furcii sau testelor de vibrații, care sunt ușor de efectuat. Viteza de oscilație se află în spectrul de reacție al celulelor Vater-Pacini, care se găsesc adesea la nivelul pielii, în special celule senzoriale sensibile, care aparțin clasei de mecanoreceptori cu adaptare rapidă.

Punctele tipice pentru verificarea senzației de vibrație sunt gleznele exterioare și interioare ale piciorului, pe luciul de sub genunchi în punctul de atașare a mușchilor coapsei, pe creasta iliacă și pe stern. Furculita de reglare specializată permite determinarea unei valori de prag (subiective) pentru percepția vibrațiilor pe o scară de la 0 la 8, 8 reprezentând puterea cea mai mică. Testele de vibrație care prezintă valori patologice în anumite regiuni ale corpului trebuie clarificate în continuare cu alte metode de diagnostic pentru verificare și informații mai diferențiate. Există trei metode diferite disponibile pentru testele auditive, care sunt relativ ușor de efectuat, testele Weber, Rinne și Gellé.

În experimentul Weber, furculita de tuning este lovită și piciorul este ținut ferm în mijlocul craniului (coroana). Sunetul este transmis osului craniului și este perceput în mod egal la ambele urechi de către o persoană cu auz normal. Dacă sunetul se aude mai tare într-o ureche, aceasta indică o tulburare de conducere a sunetului pe o față în ureche, cu care sunetul osos este mai bine perceput sau există o problemă de senzație de sunet în cealaltă ureche. Experimentul Rinne ulterior oferă claritate în ce tip de pierdere a auzului există de fapt.

Furculița de reglare vibrantă se ține pe procesul osos din spatele auriculei. Când pacientul nu mai percepe sunetul mai slab, furculita de reglare care vibrează ușor este ținută în fața auriculei. Dacă acum pacientul aude din nou sunetul prin conducta aerului prin canalul auditiv extern, dar în același timp suferă de auz redus, constatarea indică o tulburare senzorială. Dacă la pacient este suspectată o otoscleroză, o calcificare a osiculelor din urechea medie, suspiciunea poate fi confirmată sau refutată prin experimentul Gellé.

Ca și în experimentul Rinne, furculița de reglare se ține pe procesul osos din spatele auriculei și, în același timp, canalul auditiv extern este închis și se formează o ușoară suprapresiune, ceea ce înăbușește puțin lanțul osicular și reduce temporar auzul. Dacă tonul furcii de reglare se aude mai ușor după acumularea presiunii, conducerea sunetului în zona lanțului osicular este OK. Dacă volumul nu se modifică, acest lucru poate fi interpretat ca o confirmare a suspiciunii de otoscleroză.

Vă puteți găsi medicamentul aici

Riscuri, efecte secundare și pericole

Toate testele neurologice sau auditive efectuate cu Rydel și Seiffer Tuning Fork nu sunt invazive și nu au legătură cu administrarea de medicamente sau alte substanțe chimice. Prin urmare, testele și experimentele nu implică pericole, riscuri sau reacții adverse și sunt, de asemenea, ușor de efectuat.

Riscul de interpretare greșită a rezultatelor este, de asemenea, extrem de scăzut. În caz de îndoială, pentru a clarifica rezultatele pot fi utilizate și alte metode de diagnostic. La investigarea problemelor neuronale, măsurătorile pe aceleași puncte ale corpului trebuie repetate de mai multe ori pentru a se asigura că nu există alunecări într-o direcție sau în cealaltă.