Elefant real

Dintre Elefant real aparține genului Alante. A fost folosită ca plantă medicinală din cele mai vechi timpuri.

Apariția și cultivarea alantului real

Elefantul este o plantă perenă erbacee care poate atinge o înălțime maximă de doi metri. O caracteristică izbitoare a plantei medicinale este capetele sale de flori galbene. La fel de Elefant real (Inula helenium) este o plantă din genul Alante (Inula), căreia îi aparțin aproximativ o sută de specii. Face parte din familia floarea-soarelui (Asteraceae). Deja în vremuri străvechi elefantul era folosit ca plantă pentru bucătărie și ca plantă medicinală. Iarba este de asemenea sub denumirea în Germania Sân alant, Ierbă de șarpe, Capul lui Odin , Helenenwurz, Iarbă veche, Edelwurz sau Ierbă intestinală cunoscut.

Elefantul este o plantă perenă erbacee care poate atinge o înălțime maximă de doi metri. O caracteristică izbitoare a plantei medicinale este capetele sale de flori galbene. Frunzele au o lungime de până la 50 de centimetri. Au simțit părul pe partea lor inferioară. Parfumul aromatic al portaltoiului puternic este de asemenea tipic alantului.

Elefantul este originar din Asia Centrală și Asia Mică. Astăzi este cultivat și în regiuni europene precum Germania, Olanda, Spania și Balcani. Planta medicinală prospere cel mai bine în locuri care sunt pe jumătate umbrite și umede. Perioada de înflorire a alantului este între iunie și septembrie.

Efect și aplicare

Alantul conține ingrediente precum inulină, alfor camfor, acid alant, helenină, alantolactonă și uleiuri esențiale. Helenina este responsabilă în primul rând pentru efectele vindecătoare ale plantei. Prin amestecarea ingredientelor, planta are un efect pozitiv asupra catarului bronșic sau a pierderii poftei de mâncare.

Alantul poate fi prezentat în moduri diferite. În cele mai multe cazuri este folosit sub formă de ceai. Pentru a-l pregăti, se toarnă o linguriță cu rădăcină alantă peste o cană de apă fierbinte fierbinte. Durata de preparare a ceaiului este de zece minute. După tragere, utilizatorul încordează ceaiul și îl bea în mici înghițituri. Doza recomandată este de una până la trei căni pe zi.

Dacă aportul durează mai mult de șase săptămâni, ar trebui să faceți o pauză de la ceaiul alant pentru a preveni efectele nedorite pe termen lung. După pauză, ceaiul poate fi luat din nou timp de șase săptămâni. Alantul este ideal și pentru ceaiurile mixte. Deci, poate fi luată împreună cu pulmonar, rădăcină de lichior și frunze de coajă pentru probleme de tuse.

O altă formă de administrare încercată este cea de tinctură. Puteți face și voi, completând rădăcinile de alantină într-un borcan cu șuruburi și turnând alcool sau boabe duble peste ele. Apoi, acest amestec este sigilat, astfel încât să poată atrage timp de una până la șase săptămâni. După încordare, utilizatorul umple conținutul paharului într-o sticlă întunecată. Din tinctura finalizată se pot administra 10 - 50 picături pe zi. Dacă concentrația este prea mare, poate fi diluată cu apă.

În Evul Mediu, vinul alant a fost adesea folosit ca remediu. Pentru a face acest lucru, aveți nevoie de 50 de grame de rădăcini de elefant pentru un litru de vin. Producătorul completează acest lucru într-un pahar cu șurub cu șurub și toarnă vin alb peste el. După decantarea într-o sticlă întunecată, se pot lua câte unu-trei pahare pe zi.

Un unguent alantal este potrivit pentru uz extern. Sunt făcute în mod tradițional din rădăcini de elefant și untură proaspete. Primul pas este să tăiați și să gătiți rădăcinile alante. Acestea sunt zdrobite până se formează o pulpă. Apoi terciul se amestecă cu untura.

Producătorul strecoară apoi amestecul printr-o cârpă. În cele din urmă, unguentul este turnat într-un creuzet unde se răcește. Alte utilizări externe sunt păsările cu ceai de migdale, spălarea și aplicarea frunzelor pe inflamații sau răni cronice ale pielii.

Importanță pentru sănătate, tratament și prevenire

Deja în timpuri străvechi și în Evul Mediu, oamenii apreciau proprietățile terapeutice ale alantului. În acea perioadă era folosit pentru tratarea bolilor pulmonare sau a scabiei. Planta medicinală trebuie să se protejeze și de ciumă. În zilele noastre, însă, elefantul este rar folosit.

Ceaiul Alant funcționează bine pentru combaterea bolilor respiratorii care însoțesc tusea. Acestea includ bronșita acută sau cronică, tuse convulsivă, tuberculoză și pneumonie. Se recomandă utilizarea Alantului împreună cu măsurile convenționale de terapie medicală. Planta medicinală face mai ușoară tuseul flegmei, reduce crampele și contracarează nevoia de a tuse. În plus, alantul are efecte antibacteriene și antiinflamatorii, ceea ce are și un efect pozitiv asupra bolilor respiratorii.

Tratamentul cu elefantul poate fi de asemenea util pentru bolile organelor digestive. Este utilizat pentru flatulență, probleme la stomac, inflamații intestinale, diaree sau probleme biliare. Spre deosebire de vremurile anterioare, tratamentul plângerilor pentru tuse este acum în centrul atenției.

Alte domenii interne de aplicare sunt lipsa respirației, angina, amigdalita, pierderea poftei de mâncare, anemie, dureri toracice, retenție urinară, crampe și pleurezie.

Extern, elefantul poate fi folosit pentru a trata diverse inflamații ale pielii. Acestea pot fi ulcere, eczeme, mâncărimi sau răni vindecate slab.

Un dezavantaj al alantului este posibila apariție a efectelor secundare. Când sunt utilizate în interior, diaree și vărsături, sunt posibile simptomele paraliziei și crampelor. Utilizarea externă poate provoca iritarea mucoaselor. Unele persoane sunt, de asemenea, predispuse la reacții alergice. În caz de supradozaj, pot fi așteptate reclamații gastro-intestinale, cum ar fi diaree.