Haemophilus

Cu Haemophilus denotă un gen de 16 specii diferite de bacterii în formă de tijă, gram-negative, toate provenind din familia Pasteurellaceae. Bacteriile anaerobe facultative (temporar) pot coloniza membranele mucoase și au nevoie de anumiți factori de creștere conținuți în eritrocite pentru creșterea lor. Unele dintre cele 16 tipuri pot provoca infecții respiratorii sau boala venerică „chancre moale” sau „ulcus molle”.

Ce este Haemophilus?

Genul de bacterii Gram-negative Haemophilus include 16 tipuri diferite de bacterii cu tijă anaerobă facultativ, dintre care câteva apar ca agenți patogeni. Numele lor de gen Haemophilus este în concordanță cu nevoia lor pentru anumiți factori de creștere conținuți în hemoglobină.

Bacteriile Haophophilus nu formează spori și nu se pot mișca activ. Câteva tipuri de bacterii pot provoca infecții respiratorii, boala venerică ulcus molle, conjunctivita ochilor și inflamații nespecifice ale vaginului și uterului. În cazuri rare, subgrupurile de bacterii pot provoca, de asemenea, inflamația mucoasei inimii (endocardită) și meningită (inflamația meningelor).

În principiu, tulpinile bacteriene încapsulate Haemophilus trebuie clasificate ca patogene, deoarece controlul lor este îngreunat de propriile fagocite ale organismului (macrofage). Tulpinile bacteriene neîncapsulate sunt mai probabil parte a florei bacteriene normale a mucoaselor și dezvoltă doar patogenitate atunci când sistemul imunitar este perturbat și epiteliul membranelor mucoase a fost deteriorat.

Înțeles și funcție

Nu sunt cunoscute semnificațiile și funcțiile bacteriilor Haemophilus ne patogene pentru metabolismul organismului și în special pentru membranele mucoase ale organelor respiratorii. Speciile neîncapsulate - nepatogene - sunt practic omniprezente în mucoasele tractului respirator, în special în tractul respirator superior și fac parte din flora bacteriană naturală.

Majoritatea bacteriilor Haemophilus sunt viabile numai în afara corpului pentru o perioadă scurtă de timp. Deoarece nu dezvoltă spori, infecțiile sau transmiterea bacteriilor de la o persoană la alta sunt posibile numai prin infecția cu picături. O caracteristică a bacteriilor este nevoia lor de hemin și NAD, care sunt conținute în globulele roșii din sânge (eritrocite) și joacă un rol important în echilibrul energetic al celulelor în timpul oxidării controlate.

Deoarece bacteriile în sine nu sunt capabile să obțină substanțele necesare prin hemoliza eritrocitelor, au nevoie de alte bacterii, de ex. B. stafilococi, care au capacitatea de a elibera hemoglobina prin hemoliza eritrocitelor. Acest proces poate fi observat cu ușurință în culturile de laborator și este cunoscut sub numele de fenomenul asistentului umed. Întrucât sugarii și copiii mici prezintă un risc deosebit, Comisia permanentă pentru vaccinare (STIKO) recomandă vaccinarea pentru a preveni infecția cu bacteriile de gripă de tip b la sugari încă de la 2 luni.

Înainte de introducerea vaccinării, în 1990, în Germania au existat în jur de 2.000 de cazuri de infecții cu bacteria gripă. Numărul de cazuri noi a scăzut drastic după aceea, iar în 2004 au fost înregistrate doar 70 de cazuri. O infecție dovedită cu Haemophilus influenzae, tip b, trebuie să fie raportată pe nume în Germania. Perioada de incubație de la infecția până la debutul bolii este de câteva zile.

Boli și afecțiuni

Pericolele cunoscute apar în primul rând din puținele specii patogene ale bacteriilor Haemophilus atunci când sistemul imunitar este atacat în același timp. Cea mai cunoscută bacterie cu cel mai mare potențial patogen este Haemophilus influenzae.

Bacteria - cunoscută și sub denumirea de bacterii gripale Pfeiffer - colonizează aproape exclusiv mucoasele nasului, gâtului și bronhiilor și poate duce la infecții acolo. Deoarece bacteriile s-au găsit aproape întotdeauna la pacienții cu gripă, s-a crezut demult că bacteria în sine este cauza gripei, o presupunere care a fost mult timp refuzată în mod clar.

Se cunosc 6 variante diferite de Haemophilus influenzae, fiecare diferind în structura pereților capsulelor lor formate din polizaharide (tipurile A la F), prin care tipul B este considerat a fi în special patogen. Cu un sistem imunitar slăbit sau deteriorarea membranei mucoase corespunzătoare, diferitele tipuri de bacterie gripală pot provoca boli precum bronșită, pneumonie, otită medie, inflamație a laringelui, conjunctivită și chiar meningită.

Haemophilus parainfluenzae, în strânsă legătură cu bacteria gripă, colonizează, de asemenea, membranele mucoase ale organelor respiratorii, dar este ocazional patogenă dacă sunt îndeplinite anumite afecțiuni. În cazuri excepționale, bacteria poate duce la infecții respiratorii grave, meningită sau chiar sepsis. O altă specie strâns legată de bacteria gripei este Haemophilus aegypticus, care este răspândită în Africa de Nord și a fost identificată ca agent cauzativ al conjunctivitei (conjunctivită).

Bacteria Haemophilus ducreyi, agentul cauzal al bolii venerice ulcus molle (chancre moale), care este răspândită în tropice, a dezvoltat deja rezistență la unele antibiotice.O infecție cu Haemophilus aphrophilus poate provoca abcese purulente și, dacă bacteria este infectată prin fluxul sanguin (bacteremia), se poate dezvolta endocardita (inflamația mucoasei interioare a inimii) sau sepsis. Infecțiile cu bacteriile Haemophilus pot fi tratate cu tratament antibiotic țintit, cu un prognostic bun, dar trebuie să fie așteptată rezistența existentă la anumite antibiotice.