Rădăcină comună de alune

În Rădăcină comună de alune este un tip de plantă din familia plantelor Luscious Easter. Denumirea botanică este planta Asarum europaeum. Rădăcina comună de alun apare în principal în pădurile din Europa și Asia. În trecut, planta era populară pentru proprietățile sale medicinale, care sunt cunoscute cu greu în ziua de azi.

Apariția și cultivarea rădăcinii comune de alun

Rădăcină comună de alune este o plantă perenă și erbacee, care crește persistent și poate atinge înălțimi de cinci până la zece centimetri. Planta formează un așa-numit rizom, care acționează ca un organ de persistență. Părțile superioare ale plantei din rădăcina comună de alun sunt ușor păroase.

Toate părțile plantei emană un miros intens. Rizomul, de exemplu, amintește de piper în mirosul său. Axele de tragere cresc târâtoare pe sol și formează câteva frunze inferioare, de culoare brună spre verde. În plus, rădăcina comună de alun are întotdeauna două frunze perenne cu tulpini lungi. În multe cazuri, lamele lor în formă de inimă sau în formă de rinichi, cu partea superioară lucioasă și partea inferioară păroasă.

Florile din rădăcina comună de alun stau direct pe pământ și au o formă asemănătoare cu ulcior. Culoarea lor este în cea mai mare parte roșu brun, au și trei lobi caracteristici. Florile au și un miros puternic de ardei. Florile rădăcinii comune de alun sunt capabile să se polenizeze. Cu toate acestea, este posibilă și polenizarea încrucișată, care are loc adesea prin insecte.

În floare există o coloană puternică de stil, care constă din mai multe stilouri individuale care au crescut împreună. În timp ce floarea este feminină la început, se dezvoltă în floare masculină în timp. Apoi se deschide complet și așa-numiții lobi perigone se îndoaie spre exterior. În plus, florile rădăcinii comune de alun imită anumite caracteristici ale ciupercilor, ceea ce atrage țânțarii de ciuperci.

Acestea joacă un rol important în polenizarea florilor. Perioada de înflorire se întinde de la sfârșitul lunii martie până în mai. Rădăcina comună de alun apare în Eurasia și prospere în pădurile de foioase pe locurile calcaroase și umede.

Efect și aplicare

Practic, atunci când se utilizează rădăcina comună de alun în scopuri medicinale, trebuie menționat că este o plantă otrăvitoare. Datorită toxicității sale, nu mai este folosit astăzi în medicina populară. Doar în homeopatie este rădăcina comună de alun uneori încă folosită. Cu toate acestea, se aplică aici că poate fi luat numai în potențe suficient de diluate.

Rădăcina de alun obișnuită poate fi folosită ca preparat homeopatic, prin care potența trebuie să fie de cel puțin D3 sau mai mare. Forma preferată de administrare pentru ingredientele active ale rădăcinii comune de alun sunt globulele tipice în homeopatie, care sunt înghițite cu puțină apă. Rădăcina de alun obișnuită nu trebuie consumată în alt mod.

În special, părțile crude sau uscate ale plantei nu trebuie consumate niciodată. Luată ca un remediu homeopatic, rădăcina de alun obișnuită poate fi folosită, de exemplu, pentru răceli, probleme de tuse și probleme ale tractului gastro-intestinal. Poate oferi, de asemenea, scutire de stomac iritabil. Preparatele corespunzătoare sunt tranzacționate sub denumirea de Asarum.

Dacă se consumă părți din rădăcina comună de alun, pot apărea simptome severe de otrăvire. Rădăcinile și frunzele plantei au un gust piperat. Rizomul are ingrediente esențiale și asemănătoare cu camfor, care irită mucoasele și duc la sângerare internă.

Importanță pentru sănătate, tratament și prevenire

Folosirea rădăcinii comune de alun în medicină are o tradiție îndelungată. În secolul al XVIII-lea, de exemplu, planta a fost adesea folosită ca emetic, când au fost folosiți rizomi uscați. Au fost, de asemenea, pulverizate și amestecate într-un tabac special. Rizomii au fost colectați și uscați în principal în august. Cu toate acestea, utilizarea medicală a rizomului este astăzi puternic descurajată.

Substanțele conținute pot provoca simptome semnificative de intoxicație și pot afecta sănătatea. Nu numai rizomul, dar întreaga plantă este otrăvitoare. Conține, de exemplu, ulei esențial și toxină asarone. Aceasta este conținută în plantă în cantități variabile și duce la o serie de simptome.

Simptomele tipice ale otrăvirii cauzate de consumul de rădăcină comună de alun includ o senzație de arsură în gură și gât, precum și greață, dureri de stomac și vărsături. Mucoasa bucală și limba sunt amorțite. În cazuri deosebit de severe, poate apărea gastroenterită cu diaree severă. Sângerarea uterină poate apărea, de asemenea, deoarece planta conține substanțe care favorizează sângerarea.

În cel mai rău caz, poate apărea paralizia respiratorie centrală și, ca urmare, moartea. În special când rizomul este mestecat, limba și cavitatea bucală pot fi amorțite. Derivații speciali de fenilpropan sunt responsabili pentru acest lucru, în special așa-numitul trans-izazarone și esterul metilic trans-izoeugenol. Greața cauzată de consumul de părți din rădăcina comună de alun se datorează uleiului esențial.

În timpurile anterioare, rădăcina de alun obișnuită a fost folosită, de exemplu, în medicina veterinară, dar a fost folosită și pentru îngrijirea părului. Pentru a face acest lucru, a fost amestecat cu apă și aplicat pe păr. A fost descris și consumul de rădăcină comună de alun în legătură cu oțet, care ar trebui să curețe capul.